- În ce măsură mai poate fi? Avem nevoie de timp pentru redresare, pentru renaştere... Din punctul de vedere al audienţei, performanţele obţinute în zona new media nu mai ating o dinamică explozivă precum emisia “on-air” (clasică); până mai ieri, înregistrasem o medie de aproape 2.000 de vizitatori unici pe zi, poziţionarea în primele 100 de site-uri din “categoria ştiri/mass media” (conform trafic.ro) şi în prima mie din “categoria general”. Am ajuns la 304 vizitatori în ultimele 24 de ore, pe poziţiile 306 şi 2759...
- În noaptea fatidică de 4 spre 5 iulie 2011 providerul ne-a aruncat într-un hău: a dat vina pe servere care cad şi harduri distruse (cu informaţii imposibil de recuperat), ne-a “recomandat” (brusc, momentan, instantaneu şi deodată) să facem back-up-uri...
***
Care erau mesajul, efectele scontate, echipa, sursele, difuzarea etc.?
„Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, revista desemnează o publicaţie periodică cuprinzând texte, fotografii, desene etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. Există o tendinţă în domeniul presei scrise, pe care o întâlnim în toate ţările, (…) îndreptăţindu-ne să discutăm de un fenomen general, anume prosperitatea presei periodice (…) Ascensiunea revistelor se datorează nevoii pe care o simte omul de a avea, periodic, sinteze asupra diverselor fenomene, comentarii avizate care să-l ajute să înţeleagă semnificaţia diverselor fenomene. Revistele nu se situează într-un raport de exclusivitate cu ziarele. La o analiză mai atentă, mulţi cititori ai revistelor alcătuiesc o parte din publicul ziarelor în căutarea unor informaţii suplimentare, a unor comentarii mai adânci1.
Cât priveşte mesajul nostru intenţionat, al revistei online zilnice Radio Iaşi, acesta angajează moral, profesional, contractual. Filosofia de informare şi comunicare este proprie publicaţiilor de interes public şi independente. Promovând valorile democraţiei şi Statului de drept, acţionăm în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Înţelegem faptul că toate ţările lumii sunt antrenate în dinamica mondializării; dar nu cultura globală, mesajele planetare constituie regula fundamentală a încercării noastre, ci realitatea regională numită Moldova. Desigur, nu vom gândi niciodată în termenii: Ştiţi de ce nu-mi pasă? Pentru că trăiesc în Iaşi /sau în Bacău / Botoşani / Galaţi / Neamţ / Suceava /Vaslui / Vrancea… De la localismul creator la cel regional, prin naţional, către universal – iată mesajul călăuzitor.
Alte principii ne-ar apropia şi mai mult de condiţia presei moderne; după cum ne-ar îndepărta de teoriile publicaţiilor de scandal. Vrem să oferim imagini corecte ale vieţii, în acord cu realitatea şi în contrazicere cu falsul îndemn: Mânjiţi cu noroi astăzi, disculpăm mâine, toată lumea este fericită. Nu vom considera că avem noroc doar atunci când apar victime, când nu ratăm accidente sau conflicte. Fără îndoială, nici nu sprijinim procesul de edulcorare a realităţii.
Vom colinda Moldova în căutarea opiniilor fierbinţi, dar şi a trecutului. Întrucât pierderea unei civilizaţii nu este mai puţin gravă decât dispariţia limbii… Dacă spunem că ne păstrăm moldoveni, este şi pentru faptul că suntem români după cum nu uităm condiţia de europeni. Avem tradiţii; tocmai prin ele este repusă identitatea naţională în drepturile sale fireşti. Simţindu-se respectaţi, oamenii nu vor analiza doar obsesiile centraliste ale Bucureştiului, vor fi mai solidari cu procesul de unificare europeană, se vor deprinde, mai lesne, cu transformarea regulilor de transformare, etica lor va fi una a empatiei şi a cooperării.
Nu trebuie neglijate obiectivele mari sau făcute concesii – lipsite de sens – comercialului. Pe de altă parte, ne însuşim acea formă de expresie prin care se exprima o realitate: Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia a luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta.
Nimeni nu poate pretinde să controleze totul, nici măcar în reviste bine structurate – acolo unde limbajul se dovedeşte mai elevat, dispunând de instrumentarul specialistului, unde este necesar un comportament serios dublat de capacitatea de a rezista tentaţiilor facile. Vrem să înfruntăm propriile noastre prejudecăţi, chiar anumite clişee în elaborare pentru a îmbrăţişa un nou mod de identificare şi analiză. Împreună cu publicul, vom crea un întreg intelectual consistent…
Dacă viaţa unui om curge într-un singur sens şi pare ireveresibilă, viaţa trecerii de la limbajul individual la cel colectiv (paradoxal) se poate insinua şi invers, de la maturitate la tinereţe, în funcţie de corectivele care le însufleţesc. A găsi un drum propriu, într-o lume din ce în ce mai aglomerată şi mai nerăbdătoare, a fi altceva decât toţi ceilalţi, a fi tu însuţi, a înţelege lumea şi prefacerile sale – ajustând comportamentul propriu sub presiunea situaţiilor obiective, constrângătoare… A avea nevoie şi de Radio Iaşi, întrucât Radio Iaşi are nevoie de Dumneavoastră…”
„Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, revista desemnează o publicaţie periodică cuprinzând texte, fotografii, desene etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. Există o tendinţă în domeniul presei scrise, pe care o întâlnim în toate ţările, (…) îndreptăţindu-ne să discutăm de un fenomen general, anume prosperitatea presei periodice (…) Ascensiunea revistelor se datorează nevoii pe care o simte omul de a avea, periodic, sinteze asupra diverselor fenomene, comentarii avizate care să-l ajute să înţeleagă semnificaţia diverselor fenomene. Revistele nu se situează într-un raport de exclusivitate cu ziarele. La o analiză mai atentă, mulţi cititori ai revistelor alcătuiesc o parte din publicul ziarelor în căutarea unor informaţii suplimentare, a unor comentarii mai adânci1.
Cât priveşte mesajul nostru intenţionat, al revistei online zilnice Radio Iaşi, acesta angajează moral, profesional, contractual. Filosofia de informare şi comunicare este proprie publicaţiilor de interes public şi independente. Promovând valorile democraţiei şi Statului de drept, acţionăm în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Înţelegem faptul că toate ţările lumii sunt antrenate în dinamica mondializării; dar nu cultura globală, mesajele planetare constituie regula fundamentală a încercării noastre, ci realitatea regională numită Moldova. Desigur, nu vom gândi niciodată în termenii: Ştiţi de ce nu-mi pasă? Pentru că trăiesc în Iaşi /sau în Bacău / Botoşani / Galaţi / Neamţ / Suceava /Vaslui / Vrancea… De la localismul creator la cel regional, prin naţional, către universal – iată mesajul călăuzitor.
Alte principii ne-ar apropia şi mai mult de condiţia presei moderne; după cum ne-ar îndepărta de teoriile publicaţiilor de scandal. Vrem să oferim imagini corecte ale vieţii, în acord cu realitatea şi în contrazicere cu falsul îndemn: Mânjiţi cu noroi astăzi, disculpăm mâine, toată lumea este fericită. Nu vom considera că avem noroc doar atunci când apar victime, când nu ratăm accidente sau conflicte. Fără îndoială, nici nu sprijinim procesul de edulcorare a realităţii.
Vom colinda Moldova în căutarea opiniilor fierbinţi, dar şi a trecutului. Întrucât pierderea unei civilizaţii nu este mai puţin gravă decât dispariţia limbii… Dacă spunem că ne păstrăm moldoveni, este şi pentru faptul că suntem români după cum nu uităm condiţia de europeni. Avem tradiţii; tocmai prin ele este repusă identitatea naţională în drepturile sale fireşti. Simţindu-se respectaţi, oamenii nu vor analiza doar obsesiile centraliste ale Bucureştiului, vor fi mai solidari cu procesul de unificare europeană, se vor deprinde, mai lesne, cu transformarea regulilor de transformare, etica lor va fi una a empatiei şi a cooperării.
Nu trebuie neglijate obiectivele mari sau făcute concesii – lipsite de sens – comercialului. Pe de altă parte, ne însuşim acea formă de expresie prin care se exprima o realitate: Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia a luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta.
Nimeni nu poate pretinde să controleze totul, nici măcar în reviste bine structurate – acolo unde limbajul se dovedeşte mai elevat, dispunând de instrumentarul specialistului, unde este necesar un comportament serios dublat de capacitatea de a rezista tentaţiilor facile. Vrem să înfruntăm propriile noastre prejudecăţi, chiar anumite clişee în elaborare pentru a îmbrăţişa un nou mod de identificare şi analiză. Împreună cu publicul, vom crea un întreg intelectual consistent…
Dacă viaţa unui om curge într-un singur sens şi pare ireveresibilă, viaţa trecerii de la limbajul individual la cel colectiv (paradoxal) se poate insinua şi invers, de la maturitate la tinereţe, în funcţie de corectivele care le însufleţesc. A găsi un drum propriu, într-o lume din ce în ce mai aglomerată şi mai nerăbdătoare, a fi altceva decât toţi ceilalţi, a fi tu însuţi, a înţelege lumea şi prefacerile sale – ajustând comportamentul propriu sub presiunea situaţiilor obiective, constrângătoare… A avea nevoie şi de Radio Iaşi, întrucât Radio Iaşi are nevoie de Dumneavoastră…”
***
Desigur, formele mesajului se cuvin adaptate periodic. “Remanierea” trebuie să se bazeze pe un fond real, acumulând câteva puncte forte care însoţesc preferinţele publicurilor-ţintă.
Nicolae Tomescu, Iuliana Bubuianu, Mădălina Mihăilă, Gabriela Grama, Andrei Scribleac, Dan Gafta alimentează şi gestionează conţinutul (text, foto, audio şi video) portalului Radio Iaşi (informaţii politice, sociale, economice, sportive etc./judeţe din Nord-Estul României, Brăila, Buzău, Republica Moldova, nordul Bucovinei), portal regional al site-ului de prezentare Radio Iaşi – programe, evenimente, stream-urile audio ale programelor AM şi FM; a fost refăcut streaming hits/radio exclusiv pe internet (pierdut, iniţial, odată cu însemnările prietenilor noştri pe reţeaua de socializare, cu galerii foto şi video unice), fonotecă, transmisii video pe internet ale evenimentelor în care Radio Iaşi a fost şi este implicat.
***
Totul parcă denotă o intervenţie a destinului, parcă este fixat prin acesta şi aduce nenorociri. Îndemnul către mine însumi şi către puţinii colegi care vor ca Radio Iaşi să facă parte din lumea secolului XXI, depăşeşte nivelul celui care se lasă în voia sorţii fără a întreprinde nimic pentru schimbarea ei: Să ne aliniem, din nou, la start (chiar şi cu deficit grav de imagine); în acelaşi timp, să ne ferim de asasini!
______________________________________________
1 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass media şi societatea, SNSPA, Bucureşti, 2001, p.54
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu