Înregistrarea din 9 mai 2011, în spaţiul intitulat “Martor”/“Polemici cordiale” (Radio Iaşi Clasic, 1053 KHz, 16:15-17:00), se referă şi la Actul fondator al PCR din 8 mai 1921. Acesta reprezintă, în mod direct, o consecinţă a Congresului al II-lea al Kominternului, desfăşurat în 1920 la Petrograd şi Moscova; atunci, Lenin i-a strâns pe comuniştii din toate alcătuirile socialisto-comunisto-bolşevice pentru a le înainta un document cu noile condiţii de afiliere, nenegociabile; delegaţia română era condusă de Gheorghe Cristescu, zis şi “Plăpumaru”, liderul unei facţiuni radicale a Partidului Socialist Român, facţiune care nu aduna mai mult de o mie de membri; punctele cele mai importante ale întâlnirii de la Moscova erau legate de obligaţia de a renunţa la moderaţie şi de a îmbrăţişa calea clandestinităţii; Cristescu a semnat documentul pe 3 decembrie 1920, fiind primit (la o săptămână distanţă) de Lenin *la Kremlin; revenită în Bucureşti, gruparea lui Cristescu, radicală şi bolşevică, luptă pentru putere cu gruparea vederilor social-democrate (Ilie Moscovici, Ion Fluieraş, Iosif Jumanca ş.a); bolşevicii lui Cristescu atacă sediile, ameninţă membrii şi dau lovitura finală convocînd Congresul din 8 mai 1921, unde forţează afilierea la Komintern; peste 4 zile, la 12 mai, imediat după afilierea la o organizaţie relativ apropiată de ceea ce numim astăzi terorism (voia să răstoarne ordinea statului român), comuniştii sunt arestaţi de Siguranţă. În 1924, Partidul comuniştilor a fost scos în afara legii (guvernul liberal l-a acuzat de “acţiuni anti-româneşti”, demonstrându-se că acţiona în interesele Moscovei). Avea să iasă din ilegalitate chiar după evenimentele din august 1944 şi să preia puterea în condiţiile prezenţei pe teritoriul României a trupelor sovietice care exercitau regimul de ocupaţie militară consecutiv încheierii ostilităţilor şi a celui de-Al Doilea Război Mondial (chiar dacă nu a numărat mai mult de 2.000 de membri – în timpul Marii Conflagraţii Mondiale, număra mai puţin de 1.000; dintre aceştia, potrivit unor date din 1930, românii ar fi reprezentat 23%, maghiarii – 26%, evreii – 18%, ruşii împreună cu ucrainenii – 10% iar bulgarii – 10%). Au urmat mitinguri, spectacole muzical-coregrafice, stadioane pline cu pionieri, şoimi ai patriei, utecişti (m-am aflat printre aceştia, la jumătatea anului 1989, în loc să mă număr printre disidenţi – atâţia câţi au fost; am reparat o mică parte din greşeală în decembrie 1989). Toate marcau fiecare zi de 8 mai, pentru partidul unic; zi liberă în mod oficial, de 8 mai răsunau cântecele de slavă în cinstea partidului şiconducătorului iubit.
MP3: N.Tomescu interviu cu Victor Frunză
*
Dacă s-a scris cartea Mai e acesta oare un om?, de ce să nu devină posibilă întrebarea „Mai sunt oare aceştia jurnalişti, dacă, în spaţiul public, nu vorbesc decât despre mizerie (economică, socială, politică, morală)?”
Desigur, nu mă compar cu Primo Levi – autorul evocării danteşti, de vaste şi profunde proporţii, a degradării omului în lagărul morţii de la Auschwitz... Nicolae Tomescu va fi autorul unor secvenţe reduse ca durată, aproape „imposibile” în ilustrarea continuităţii ideilor şi stilului (aş vorbi chiar de imprimarea, fără voia mea, a unui caracter fragmentar)... Să încerc transformarea imposibilului în posibil?
*
Emisiunile Radio Iaşi, prin ştiri – dar şi prin comentarii specializate – au adus şi aduc în discuţie Ziua Europei... Cunoscând importanţa faptelor istorice şi maniera în care pot fi ele reflectate, fără repetiţii supărătoare, voi reaminti faptul că, în data de 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe francez, propunea un plan de pace al cărui principal scop formulat privea controlul internaţional asupra industriilor de război – din Franţa şi Germania. S-au pus bazele unei cooperări între vechi inamici, depăşirii resentimentelor, se declanşa procesul de exercitare comună a suveranităţii. Acesta este punctul de pornire în noua construcţie europeană?
Întrebarea nu este simplă, cu atât mai puţin răspunsul la întrebare, mai ales atunci când vrei să aminteşti toate semnificaţiile zilei de ieri – 9 mai. Cunoscută ca zi a victoriei, a eliberării de sub nazişti, este sărbătorită acum în toate statele Uniunii Europene, dar şi în cele care aspiră la integrare. Înaintea “Declaraţiei Schuman”, la Haga (8-10 mai 1948) s-au reunit reprezentanţii grupărilor europeiste din diferite ţări – fondând Mişcarea Europeană. Oricum, ideea europeană apăruse cu mult timp înainte…
MP3: N.Tomescu despre 9 mai
În anul 1985, Consiliul European de la Milano a ales data de 9 mai ca Zi a Europei, apreciind că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei şi altor state europene, să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”. Există două momente care marchează Ziua Europei, anume data de 5 mai, dedicată constituirii Consiliului European în anul 1949, şi data de 9 mai dedicata Uniunii Europene, cunoscută şi ca Ziua Schuman.
Al Doilea Război Mondial a lăsat Europa distrusă din punct de vedere material. În acest context s-a conturat o politică internaţională care trebuia să fie capabilă să oprească o posibilă “a treia conflagraţie mondială” şi să consolideze Europa din punct de vedere economic. În acest scop au fost puse bazele unor organizaţii internaţionale cu caracter politic, militar şi economic. Declaraţia oficială a fost făcută de către ministrul francez de externe Robert Schuman la 9 mai 1950 prin care propunea punerea sub o autoritate comună unică a întregii producţii de cărbune şi oţel din Franţa şi Germania. Schuman a precizat că proiectul reprezenta primul pas în realizarea unei Europe unite, având ca scop principal reconcilierea franco-germană. Planul cuprins în declaraţie a ajuns la forma finală abia după ce a parcurs nouă etape, printre care se numără reunirea industriilor carboniferă şi siderurgică, organizarea Europei „pe baze federale“, ultima variantă menţionând că unirea celor două industrii ar fi „primul pas al unei federaţii europene”. În forma sa finală, declaraţia propunea ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise din care puteau face parte şi alte state europene. Se considera că utilizarea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel putea asigura stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică pentru toate ţările implicate. Conform declaraţiei, s-a considerat că solidaritatea în domeniul industriilor siderurgică şi carboniferă garantează faptul că un război între Franţa şi Germania devenea imposibil. În plus, desemnarea unei Autorităţi comune “poate să ducă” la unificare economică pentru toate ţările membre, contribuind la creşterea nivelului de trai, promovând pacea şi realizând una dintre misiunile de bază: dezvoltarea continentului african. Declaraţia a fost semnată de Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda. Au urmat nouă luni de negocieri care au dus la adoptarea Tratatului prin care era stabilită comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), la 18 aprilie 1951.
*
Oamenii trebuie pregătiţi să-şi însuşească noţiuni, determinaţi să aibă atitudini şi comportamente… La capătul progreselor segmenţiale pe care le înregistrez de 21 de ani (vârsta actualei emisiuni Repere în istorie (fosta Columnă) – difuzată în fiecare zi de marţi, după ora 20:03 / Radio Iaşi Clasic), cu intenţia de a nu transforma Fila de calendar (www.radioiasi.ro/primapagină) sau Fonoteca de Aur (sâmbătă şi duminică, după 17:03 / Radio Iaşi Clasic) într-o lecţie de istorie, mărturisesc mecanismul prin care mergeam pe anumite înregistrări – legate de mai 1877...
MP3: N.Tomescu despre independenţa României
Şi marţi, 10 mai 2011, Martor +Polemici cordiale(între 16:15-17:00) este „combinaţia” realizată prin intermediul colaboratorilor-reprezentanţi ai societăţii civile, pe format de talk-show politic, social, economic, cultural, istorico-naţional şi de integrare europeană. Personajele sunt autentice…Fără îndoială, se poate reproşa că filosofia realizatorilor nu consolează pe nimeni – pentru că spune adevărul; ei nu merg în pas cadenţat...
*
Dezbaterea nu vizează întotdeauna obţinerea consensului/acordului. Astfel, ea se opune discuţiei (dialog în care interlocutorii caută cu bună credinţă şi fără parti pris cea mai bună soluţie a unei probleme controversate, iar fiecare parte este gata să-şi modifice părerea dacă i se aduc argumente relevante). Dar dezbaterea este diferită de ceartă, în sensul că obiectivul real al părţilor aflate în interacţiune este de a impresiona o a treia parte, judecător sau auditoriu, care se va pronunţa asupra valorii argumnetelor utilizate. Tot spre deosebire de ceartă, dezbaterea este condusă de reguli stabilite, în general, la început. Am stabilit regulile; limitările ţin de “cursa contracronometru”… Reamintesc întrebările (Dumneavoastră puteţi spori câmpul acestora): Cât de potrivită vi se pare „formula dinastică” în „noua arhitectură europeană”? Ce ştiţi despre instituţia monarhică? Dacă unii au amintiri din vremurile monarhiei, comunismului, democraţiei post-revoluţionare, pot face analogii, comparaţii, pot accentua diferenţele... Nu i s-ar face o nedreptate trecutului însuşi, dacă am ignora ziua monarhiei (dinastiei)? În aşteptarea zilei de 10 mai, pledez pentru o dezbatere rezonabilă, inteligentă şi inteligibilă...
Trebuie doar să apelaţi
· 0232/258900 şi 0232/260900; SMS la 0726-115300 şi 0754-053883 / AM
· 0232-255900, 0232-259900; SMS-uri la 0726-115300 şi 0754-053883; ID-ul de messanger: radioiasionline / FM
sau să navigaţi pe
· www.radioiasi.ro
Pluralismul nu este suficient; în absenţa idealului democratic, el conduce la conflicte (de natură diferită). Idealul democratic nu este suficient; în absenţa procesului critic, el conduce la demagogie. Se poate spune că „fiecare popor are democraţia pe care o merită”, aceasta în două sensuri: pe care şi-o doreşte; pe care este capabil să şi-o facă.
Începînd cu luna mai a anului 1990, l-am întâlnit pe mai multe ori pe domnul Neagu Djuvara. L-am ascultat la Radio Iaşi – prin recunoaşterea datelor propriei sale experienţe, regăsindu-i spiritul fascinant şi în lecţiile televizate de istorie… Marţi, 10 mai 2011, altă secvenţă cu acelaşi Neagu Djuvara, omul care a crezut şi crede în democraţie! În justiţie, opusul celor petrecute la 30 decembrie 1947... La 13 mai 1994, într-un interviu pe care mi-l acorda, Alexandru Paleologu a mers mult mai departe decât Neagu Djuvara... În iulie (şi apoi în octombrie 1990), Regele Mihai îl primea (la reşedinţa sa elveţiană) pe scriitorul Mircea Ciobanu. Răspunsurile Suveranului, combinate cu preţioase documente din arhiva personală, au configurat lucrări de referinţă. A doua – intitulată Regele Mihai şi exilul românesc – o dimensiune prea puţin cunoscută a istoriei noastre postbelice, dar care s-a conturat la lansarea de carte (27 aprilie 1994)... Nu mai învălui biografia evenimentului trecut (aşa cum s-a petrecut Mircea Ciobanu – Dumnezeu să-l odihneasă) dar trebuie să amintesc de dominanta pasiunii şi rigorii (înregistrare-document, cu Mircea Ciobanu)...
În general, competenţa se referă la capacitatea cuiva de a se pronunţa asupra unei probleme – pe baza cunoaşterii adânci a acesteia. În ultimă instanţă, competenţa se exprimă prin profesionalism, proces în care normele morale şi abilităţile de acţiune se îmbină foarte strâns.
Tocmai fiindcă reconstituirea trecutului trece prin atâtea filtre deformante, de la structurile permanente sau fluide ale imaginarului la jocul ideologiilor sau la imperativele momentului politic, Nicolae Tomescu extinde dezbaterea dincolo de spaţiul Repere(lor) în istorie; o provocare pentru cei care vor fi pe recepţie marţi – 10 mai, vor răspunde... epistolar sau pe http://www.radioiasi.ro/: Ce ştiţi despre instituţia monarhică? Dacă unii au amintiri din vremurile monarhiei, comunismului, democraţiei post-revoluţionare, pot face analogii, comparaţii, pot accentua diferenţele. De ce credeţi că nu s-a organizat referendum pentru determinarea formei de guvernământ? Nu i s-ar face o nedreptate trecutului însuşi, dacă nu am înţelege (pe deplin) 10 mai 1866, 10 mai 1877 – ziua monarhiei? Pledăm pentru o dezbatere rezonabilă, inteligentă şi inteligibilă. Ce este, este, dar şi ce a fost, ce cred unii că ar trebui să fie; identificarea nu începe şi nu se termină prin anularea celuilalt, care are o altă opţiune. Într-o emisiune în care publicul învaţă (deopotrivă cu noi) altă manieră de a aborda marile chestiuni, care sunt virtuţile republicanismului, care sunt virtuţile monarhiei constituţionale? Care sunt punctele slabe?
Am înţeles că regele este persoana care adună o ţară. Arend Lijpart a formulat şi mai bine: „un şef de stat, simbolul apolitic şi imparţial al unităţii”. Poate reuşi acest lucru un preşedinte?
Trebuie doar să apelaţi
· 0232/258900 şi 0232/260900; SMS la 0726-115300 şi 0754-053883 / AM
· 0232-255900, 0232-259900; SMS-uri la 0726-115300 şi 0754-053883; ID-ul de messanger: radioiasionline / FM
sau să navigaţi pe
· www.radioiasi.ro
Pluralismul nu este suficient; în absenţa idealului democratic, el conduce la conflicte (de natură diferită). Idealul democratic nu este suficient; în absenţa procesului critic, el conduce la demagogie. Se poate spune că „fiecare popor are democraţia pe care o merită”, aceasta în două sensuri: pe care şi-o doreşte; pe care este capabil să şi-o facă.
Începînd cu luna mai a anului 1990, l-am întâlnit pe mai multe ori pe domnul Neagu Djuvara. L-am ascultat la Radio Iaşi – prin recunoaşterea datelor propriei sale experienţe, regăsindu-i spiritul fascinant şi în lecţiile televizate de istorie… Marţi, 10 mai 2011, altă secvenţă cu acelaşi Neagu Djuvara, omul care a crezut şi crede în democraţie! În justiţie, opusul celor petrecute la 30 decembrie 1947... La 13 mai 1994, într-un interviu pe care mi-l acorda, Alexandru Paleologu a mers mult mai departe decât Neagu Djuvara... În iulie (şi apoi în octombrie 1990), Regele Mihai îl primea (la reşedinţa sa elveţiană) pe scriitorul Mircea Ciobanu. Răspunsurile Suveranului, combinate cu preţioase documente din arhiva personală, au configurat lucrări de referinţă. A doua – intitulată Regele Mihai şi exilul românesc – o dimensiune prea puţin cunoscută a istoriei noastre postbelice, dar care s-a conturat la lansarea de carte (27 aprilie 1994)... Nu mai învălui biografia evenimentului trecut (aşa cum s-a petrecut Mircea Ciobanu – Dumnezeu să-l odihneasă) dar trebuie să amintesc de dominanta pasiunii şi rigorii (înregistrare-document, cu Mircea Ciobanu)...
În general, competenţa se referă la capacitatea cuiva de a se pronunţa asupra unei probleme – pe baza cunoaşterii adânci a acesteia. În ultimă instanţă, competenţa se exprimă prin profesionalism, proces în care normele morale şi abilităţile de acţiune se îmbină foarte strâns.
Tocmai fiindcă reconstituirea trecutului trece prin atâtea filtre deformante, de la structurile permanente sau fluide ale imaginarului la jocul ideologiilor sau la imperativele momentului politic, Nicolae Tomescu extinde dezbaterea dincolo de spaţiul Repere(lor) în istorie; o provocare pentru cei care vor fi pe recepţie marţi – 10 mai, vor răspunde... epistolar sau pe http://www.radioiasi.ro/: Ce ştiţi despre instituţia monarhică? Dacă unii au amintiri din vremurile monarhiei, comunismului, democraţiei post-revoluţionare, pot face analogii, comparaţii, pot accentua diferenţele. De ce credeţi că nu s-a organizat referendum pentru determinarea formei de guvernământ? Nu i s-ar face o nedreptate trecutului însuşi, dacă nu am înţelege (pe deplin) 10 mai 1866, 10 mai 1877 – ziua monarhiei? Pledăm pentru o dezbatere rezonabilă, inteligentă şi inteligibilă. Ce este, este, dar şi ce a fost, ce cred unii că ar trebui să fie; identificarea nu începe şi nu se termină prin anularea celuilalt, care are o altă opţiune. Într-o emisiune în care publicul învaţă (deopotrivă cu noi) altă manieră de a aborda marile chestiuni, care sunt virtuţile republicanismului, care sunt virtuţile monarhiei constituţionale? Care sunt punctele slabe?
Am înţeles că regele este persoana care adună o ţară. Arend Lijpart a formulat şi mai bine: „un şef de stat, simbolul apolitic şi imparţial al unităţii”. Poate reuşi acest lucru un preşedinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu